Testul „Desenul Familiei”

Desen „Familia mea”

              La începutul anului școlar abordăm tema „Familia”, iar desenele copiilor (în special cei de la grupa mare) pot fi foarte interesante. 

              Testul desenului familiei este o tehnică proiectivă folosită în evaluarea psihologică a copiilor. Testul constă în a cere copilului să deseneze familia sa, iar interpretarea desenului oferă informații despre relațiile emoționale și dinamica familială, din perspectiva copilului.

Ce urmărește testul?

• Stima de sine și rolul în familie: Modul în care copilul se desenează pe sine și ceilalți membri poate reflecta poziția sa emoțională în cadrul familiei. De exemplu, dacă se desenează pe sine foarte mic sau la marginea paginii, poate indica o stare de inferioritate sau izolare.
• Relațiile emoționale: Distanțele dintre membrii familiei și detaliile din desen pot sugera apropierea sau tensiunile emoționale. Membrii desenati împreună sau ținându-se de mână sugerează relații apropiate, în timp ce distanțele mari pot indica posibile conflicte sau lipsa de afecțiune.
• Comportamente și atitudini: Expresiile faciale, pozițiile corpului sau absența anumitor membri din desen pot dezvălui sentimente ascunse, cum ar fi frustrarea, gelozia sau anxietatea.

Aspecte interpretative importante:

1. Dimensiunea și poziția figurilor

Dimensiunea fiecărui membru al familiei reflectă percepția copilului asupra importanței și autorității fiecărei persoane. De exemplu:

• Membrii mari: Pot fi percepuți ca fiind dominanți, autoritari sau foarte importanți în viața copilului. Un copil care își desenează părinții mai mari decât restul familiei poate simți o influență puternică din partea lor.
• Membrii mici: Pot reflecta o percepție de vulnerabilitate sau nesiguranță. Dacă copilul se desenează pe sine foarte mic, acest lucru poate indica o stimă de sine scăzută sau sentimente de inferioritate.
• Poziția: Membrii familiei apropiați între ei în desen indică legături emoționale puternice, în timp ce distanțarea poate sugera tensiuni sau izolare. De exemplu, dacă un copil se desenează departe de ceilalți membri ai familiei, ar putea indica sentimente de separare sau excludere.

2. Ordinea desenării

Ordinea în care copilul desenează membrii familiei este un indiciu important. De obicei, primul membru desenat este cel considerat cel mai important sau cu care copilul are o relație mai apropiată:

• Dacă primul membru desenat este mama, poate reflecta o relație strânsă cu aceasta sau faptul că ea joacă un rol major în viața copilului.
• Dacă copilul se desenează pe sine primul, poate sugera o nevoie de atenție sau o stimă de sine ridicată.
• Ordinea desenării poate dezvălui, de asemenea, rivalități sau preferințe între frați.

3. Detaliile și omisiunile

Desenul oferă indicii și prin prezența sau absența detaliilor:

• Omiterea unui membru: Dacă copilul omite un membru din familie, acest lucru poate semnala conflicte sau sentimente negative față de acea persoană. De exemplu, dacă un frate nu este desenat, poate exista rivalitate sau gelozie.
• Detalii suplimentare: Adăugarea unor detalii complexe la un membru al familiei poate indica afecțiune, respect sau dorința de a-l impresiona. În schimb, desenele simple și lipsite de detalii pot sugera o relație distantă sau lipsită de interes față de acea persoană.

4. Simboluri și culori

Simbolurile și culorile folosite în desen pot oferi o fereastră spre stările emoționale ale copilului:

• Culori vii și deschise: Folosirea acestor culori poate indica sentimente pozitive, bucurie și siguranță. Un desen plin de culori calde, cum ar fi galbenul sau portocaliul, poate sugera o atmosferă familială armonioasă.
• Culori întunecate: Culorile precum negrul sau griul pot indica anxietate, frică sau tristețe. Un copil care folosește aceste culori în exces pentru a desena un membru al familiei ar putea exprima emoții negative legate de acea persoană.
• Linii groase și apăsate: Acestea pot fi semn de agresivitate sau tensiune emoțională. Dacă un copil desenează cu o presiune mare asupra hârtiei, acesta poate manifesta frustrare sau stres.
• Simboluri suplimentare: De exemplu, un copil care desenează o casă alături de familie poate sugera un sentiment de securitate. În schimb, desenele care includ elemente ca bariere sau ziduri între membri ai familiei pot sugera conflicte sau distanțare emoțională.

5. Aspecte contextuale și non-verbale

        Pe lângă ceea ce desenează copilul, este important să se observe și comportamentul său în timpul desenului:

• Timpul acordat fiecărui membru: Dacă un copil petrece mult timp desenând un anumit membru al familiei, acesta poate avea o importanță emoțională deosebită.
• Atitudinea copilului: Dacă un copil este relaxat și vesel în timp ce desenează, probabil are o viziune pozitivă asupra familiei. Dacă este stresat sau evită să vorbească despre desen, ar putea fi semn că există probleme care trebuie investigate mai departe.

Importanța unei interpretări adecvate

          Interpretarea desenului familiei nu trebuie să fie făcută în mod izolat. Acest test este un instrument de evaluare proiectivă care, pentru a fi valoros, trebuie completat cu alte metode și observații din viața copilului. Psihologul trebuie să ia în considerare contextul familial, istoria emoțională și comportamentală a copilului, precum și alte factori de mediu care pot influența desenul.

         Acest test poate fi util pentru identificarea sentimentelor pe care copiii nu le pot exprima verbal, oferind o imagine a lumii lor interioare și a percepției lor asupra relațiilor familiale.