Observarea – activitate de bază în cunoașterea mediului la grădiniță

Observarea este una dintre cele mai frecvent utilizate activități din domeniul Știință – Cunoașterea mediului, dar și una dintre cele care ridică cele mai multe întrebări:

Cât durează? Cum o dirijăm corect? Ce întrebări punem? Cum adaptăm observarea la grupa mică?

Deși pare o activitate simplă, observarea necesită o proiectare atentă, pentru că ea stă la baza formării reprezentărilor corecte despre lumea înconjurătoare și furnizează informații esențiale pentru celelalte activități din săptămână.

Ce este activitatea de observare?

Observarea este o activitate de predare–învățare prin care copiii intră în contact direct cu elemente din natură sau cu reprezentări ale acestora (obiecte reale, mulaje, planșe), având ca scop dobândirea de cunoștințe noi.

În cadrul acestei activități, copilul:

• percepe elementul observat în ansamblu;

• analizează părțile componente;

• desprinde trăsături esențiale;

• formulează concluzii simple, adaptate vârstei.

Toate aceste procese contribuie la dezvoltarea gândirii, limbajului și capacității de relaționare cu mediul înconjurător.

Tipuri de observare la grădiniță

În funcție de organizare și scop, observarea poate fi:

• spontană sau planificată;

• realizată asupra obiectelor reale din natură sau pe baza materialelor ilustrative;

• de scurtă durată sau de lungă durată.

La grupa mică și mijlocie, observarea se realizează, de regulă, asupra unui singur exemplar, pentru a nu suprasolicita atenția copiilor.
La grupa mare, se poate introduce observarea comparativă, între două elemente din aceeași categorie (de exemplu: măr – pară).

Rolul materialului didactic în reușita observării

Materialul utilizat influențează direct calitatea activității. Planșele sau materialele vizuale trebuie să fie:

• clare și estetice;

• cât mai apropiate de realitate;

• suficient de mari pentru a fi observate de toți copiii;

• bogate în detalii relevante, dar fără a încărca inutil imaginea

  
  

Întrebările educatoarei – cheia unei observări eficiente

Unul dintre cele mai importante elemente ale activității de observare îl reprezintă întrebările educatoarei.
Acestea trebuie să fie gândite dinainte și să conducă observarea:

• de la întreg la părți;

• de la cunoscut la necunoscut;

• de la vizibil la explicații simple.

Prin întrebări bine formulate, copiii sunt sprijiniți să analizeze, să compare și să formuleze concluzii, fără a primi informația „de-a gata”

Etapele activității de observare

Pentru ca activitatea să fie coerentă și eficientă, este recomandată respectarea unor etape clare:

1. Momentul organizatoric

2. Captarea atenției (element surpriză, ghicitoare, cântecel)

3. Anunțarea temei și a obiectivelor

4. Observarea liberă, urmată de observarea dirijată

5. Analiza și sinteza celor observate

6. Jocuri pentru fixare și transfer

7. Evaluarea activității 

Durata activității este adaptată vârstei copiilor:

• 15 minute – grupa mică

• 20 de minute – grupa mijlocie

• 25–30 de minute – grupa mare

Exemplu practic: „Ghiocelul” – activitate de observare

Primăvara oferă un context ideal pentru activitățile de observare, iar ghiocelul este unul dintre cele mai potrivite exemple pentru grupa mică: ușor de recunoscut, delicat, atractiv și bogat în elemente de analizat.

Pentru a veni în sprijinul educatoarelor, am realizat:

• un material cu explicații teoretice și metodice despre observare;

• un proiect de activitate complet – „Ghiocelul – observare”, adaptat grupei mici.

👉 Dacă vrei un exemplu clar, structurat și gata de aplicat la grupă:

Descarcă materialul metodic + proiectul de activitate „Ghiocelul – observare”