🐾 Joc didactic: Loto cu animale (joc de tip loto / bingo)
Număr de jucători: minim 2 copii
Materiale necesare:
– planșe suport cu animale (variantă alb-negru)
– cartonașe cu animale color (decupate)
– buline de velcro (opțional, recomandat)
Desfășurarea jocului:
Fiecare copil își alege câte o planșă suport cu imagini alb-negru.
Cartonașele color cu animale, după ce au fost decupate, se amestecă și se așază cu fața în jos, într-un teanc comun.
Pe rând, copiii extrag câte un cartonaș și îl întorc cu fața în sus:
dacă imaginea de pe cartonaș se regăsește pe planșa proprie, copilul așază cartonașul în locul corespunzător;
dacă imaginea nu se regăsește pe planșă, cartonașul este întors cu fața în jos și repus în teanc.
Jocul continuă până când cartonașele sunt epuizate, după care acestea pot fi reluate, iar jocul se desfășoară în continuare după aceleași reguli.
Câștigă copilul care completează primul planșa suport.
Jetoanele și planșele suport le puteți descărca AICI
Recomandări:
✔️ Se recomandă laminarea planșelor și a cartonașelor pentru o utilizare îndelungată.
✔️ Cartonașele pot fi atașate pe planșe cu buline de velcro, pentru a facilita manipularea și pentru a crește atractivitatea jocului.
✔️ Jocul poate fi adaptat pentru grupa mică, mijlocie sau mare, în funcție de ritmul copiilor și de numărul de animale utilizate.
Observarea este una dintre cele mai frecvent utilizate activități din domeniul Știință – Cunoașterea mediului, dar și una dintre cele care ridică cele mai multe întrebări:
Cât durează? Cum o dirijăm corect? Ce întrebări punem? Cum adaptăm observarea la grupa mică?
Deși pare o activitate simplă, observarea necesită o proiectare atentă, pentru că ea stă la baza formării reprezentărilor corecte despre lumea înconjurătoare și furnizează informații esențiale pentru celelalte activități din săptămână.
Ce este activitatea de observare?
Observarea este o activitate de predare–învățare prin care copiii intră în contact direct cu elemente din natură sau cu reprezentări ale acestora (obiecte reale, mulaje, planșe), având ca scop dobândirea de cunoștințe noi.
În cadrul acestei activități, copilul:
percepe elementul observat în ansamblu;
analizează părțile componente;
desprinde trăsături esențiale;
formulează concluzii simple, adaptate vârstei.
Toate aceste procese contribuie la dezvoltarea gândirii, limbajului și capacității de relaționare cu mediul înconjurător.
Tipuri de observare la grădiniță
În funcție de organizare și scop, observarea poate fi:
spontană sau planificată;
realizată asupra obiectelor reale din natură sau pe baza materialelor ilustrative;
de scurtă durată sau de lungă durată.
La grupa mică și mijlocie, observarea se realizează, de regulă, asupra unui singur exemplar, pentru a nu suprasolicita atenția copiilor.
La grupa mare, se poate introduce observarea comparativă, între două elemente din aceeași categorie (de exemplu: măr – pară).
suficient de mari pentru a fi observate de toți copiii;
bogate în detalii relevante, dar fără a încărca inutil imaginea
Întrebările educatoarei – cheia unei observări eficiente
Unul dintre cele mai importante elemente ale activității de observare îl reprezintă întrebările educatoarei. Acestea trebuie să fie gândite dinainte și să conducă observarea:
de la întreg la părți;
de la cunoscut la necunoscut;
de la vizibil la explicații simple.
Prin întrebări bine formulate, copiii sunt sprijiniți să analizeze, să compare și să formuleze concluzii, fără a primi informația „de-a gata”
Etapele activității de observare
Pentru ca activitatea să fie coerentă și eficientă, este recomandată respectarea unor etape clare:
Durata activității este adaptată vârstei copiilor:
15 minute – grupa mică
20 de minute – grupa mijlocie
25–30 de minute – grupa mare
Exemplu practic: „Ghiocelul” – activitate de observare
Primăvara oferă un context ideal pentru activitățile de observare, iar ghiocelul este unul dintre cele mai potrivite exemple pentru grupa mică: ușor de recunoscut, delicat, atractiv și bogat în elemente de analizat.
Pentru a veni în sprijinul educatoarelor, am realizat:
Predarea cifrelor la grădiniță nu înseamnă doar să recunoască copiii forma unui semn grafic, ci să înțeleagă legătura dintre număr și cantitate. Pentru vârsta preșcolară, aceasta este esențială: copiii trebuie să poată număra obiectele, să înțeleagă „câte sunt” și să asocieze corect cifra cu numărul de elemente.
Curriculum pentru educația timpurie (2019) subliniază că activitățile matematice trebuie să pornească din experiența concretă a copilului, folosind materiale familiare și jocuri intuitive. (Ministerul Educației, Curriculum pentru educația timpurie, 2019)
De la cantitate la simbol
În predarea numerelor și a cifrelor este important să urmăm o progresie logică:
Mulțimea concretă – copilul atinge și numără obiectele.
Numărarea corectă – fiecare obiect este spus o singură dată, ordonat.
Cardinalitatea – ultimul număr spus semnifică numărul total de elemente.
Astfel, atunci când copilul formează o mulțime de cinci elemente, nu doar recunoaște „cinci”, ci înțelege ce reprezintă acea cantitate.
De la „număr” la „cifră”: ce e important să reținem
Numărul exprimă cât (cantitatea unei mulțimi).
Cifra este semnul cu care scriem numărul.
La preșcolari, înainte ca simbolul „5” să aibă sens, copilul trebuie să experimenteze de multe ori „cinci” ca mulțime, ca ultim cuvânt al numărării și ca „încă unul” adăugat la patru.
Principii metodologice pentru predarea cifrei 5
🟡 1. Începem cu materiale concrete și plăcute
Folosește obiecte familiare, atrăgătoare pentru copii sau imagini și jetoane colorate, atractive, adecvate temei. Astfel copiii își însușesc noțiunea de număr prin experiențe reale.
🟡 2. Numărarea se face prin atingere sau încercuire
Copiii trebuie să atingă sau să încercuiască fiecare element pe rând, pentru a respecta corespondența unu-la-unu. Aceasta înseamnă că un obiect este asociat cu un număr rostit o singură dată.
🟡 3. Ultimul număr rostit reprezintă „câte elemente sunt”
Numărarea până la 5 este valorificată atunci când copiii pot spune: „Am numărat până la 5 – asta înseamnă că sunt 5 elemente.”
🟡 4. Asociem cifra cu mulțimea
După ce au numărat concret elementele și le pot verbaliza, copiii asociază cifra 5 cu mulțimea de cinci elemente explorată anterior.
Exemplu de desfășurare a activității
1. Recapitulare până la 4
Pe măsuțe așezăm jetoane cu elemente de primăvară și cerem copiilor să le numere până la 4, înainte și înapoi, fiecare copil atingând sau încercuind obiectele.
2. Construirea numărului 5
Pornim de la o mulțime de 4 elemente:
„Avem 4 flori.”
„Mai adăugăm una.”
„Acum sunt una, două, trei, patru, cinci.”
3. Asocierea cifrei 5
După ce copiii pot număra corect, prezentăm cifra 5 și îi invităm să spună care mulțime corespunde acestei cifre.
4. Exerciții de completare
Utilizăm siluete care reprezintă jachete cu nasturi-flori; la unele lipsesc unul sau două nasturi. Copiii trebuie să identifice cifra potrivită și să completeze silueta. (nasturii se pot atașa cu arici/velcro)
Cum știm că au înțeles?
Evaluarea se poate face prin observație simplă:
Copilul poate număra până la 5 obiecte corect.
Poate spune cât este un plus unu (de exemplu 4 + 1 = 5) folosind obiecte.
Poate asocia cifra 5 cu o mulțime de cinci elemente.
Poate explica verbal ce înseamnă „cinci”.
Aceste tipuri de verificări nu sunt teste, ci observări naturale în timpul activității, conform orientărilor din Curriculum.
Descarcă materialul didactic
Am realizat pentru tine un pachet complet de material didactic pentru predarea cifrei 5, folosind elemente reprezentative de primăvară: imagini, fișe și jetoane tematice.
Acest material poate fi folosit atât în grupa mijlocie, cât și ca suport de consolidare în grupa mare.
Bibliografie:
Ministerul Educației – Curriculum pentru educația timpurie (2019) – document oficial care stă la baza planificării activităților și dezvoltării competențelor la preșcolari.
În educația timpurie, activitățile de decupare ocupă un loc important în formarea deprinderilor motrice fine și în pregătirea copilului pentru scris și pentru sarcinile școlare ulterioare. Tăierea cu foarfeca nu este doar o activitate practică, ci un exercițiu complex care solicită coordonarea ochi–mână, controlul mișcărilor, atenția și perseverența.
Prin activități atent alese și organizate progresiv, copiii învață să își controleze gesturile, să respecte reguli și să finalizeze o sarcină, dezvoltându-și în același timp încrederea în propriile forțe.
Aceste achiziții susțin adaptarea copilului la cerințele activităților școlare și facilitează trecerea către scriere și desen controlat.
Mit vs. realitate
Mit: „Foarfeca se introduce doar la sfârșitul grupei mijlocii.”
Realitate: dezvoltarea coordonării și a motricității fine începe încă de la aproximativ 3 ani, iar copiii pot face tăieturi simple în hârtie încă din grupa mică, dacă activitățile sunt adaptate și supravegheate de educatoare. Expunerea timpurie la sarcini gradate de decupare nu încetinește progresul, ci îl susține și crește încrederea copilului în propriile abilități.
Înainte de a introduce tăierea propriu-zisă, este util ca educatoarea să propună activități care să întărească mâna și să dezvolte controlul mișcărilor:
ruperea hârtiei în fâșii;
mototolirea hârtiei;
modelaj cu plastilină;
stoarcerea bureților;
prinderea și mutarea obiectelor mici cu clești sau pensete;
desprinderea autocolantelor.
Aceste exerciții pregătesc copilul pentru manevrarea foarfecii și reduc frustrarea la primele încercări.
Alegerea și utilizarea corectă a foarfecii
Pentru activitățile la grădiniță se folosesc foarfeci cu vârf rotunjit, potrivite dimensiunii mâinii copilului. Este important să se țină cont și de copiii stângaci, cărora li se vor oferi instrumente adaptate.
Educatoarea va demonstra poziția corectă:
degetul mare orientat în sus;
cotul sprijinit lângă corp;
hârtia ținută cu cealaltă mână și rotită ușor;
mișcări controlate, fără grabă.
Modelarea gestului este esențială pentru formarea deprinderii.
Organizarea activităților în pași progresivi
Pentru ca fiecare copil să aibă succes, exercițiile se vor structura de la simplu la complex:
Activități de prelucrare a hârtiei – rupere, franjurare, mototolire.
Această progresie permite consolidarea deprinderilor și evită apariția sentimentului de eșec.
Exemple de activități la grupă
Grupa mică
„Tăiem iarba” din benzi verzi de hârtie;
„Plouă cu confetti” – tăieturi scurte în foi colorate;
completarea unei imagini prin lipirea fâșiilor decupate.
Grupa mijlocie
trasee de tăiere pe linii drepte și curbe;
zigzaguri mari pentru „cozi” de animale;
realizarea unor colaje din forme simple.
Grupa mare
decupare pe contururi;
realizarea unor imagini din piese decupate;
confecționarea de măști, coronițe sau elemente decorative.
Reguli de siguranță
Pentru desfășurarea activităților în condiții bune, copiii vor fi învățați:
să stea jos atunci când folosesc foarfeca;
să transporte foarfeca cu vârful în jos;
să nu alerge cu obiecte ascuțite în mână;
să taie doar materialele permise;
să respecte indicațiile adultului.
Regulile se reiau frecvent și se afișează vizual în sala de grupă.
Sprijin pentru copiii care întâmpină dificultăți
Diferențele dintre copii sunt firești. Pentru cei care obosesc repede sau evită activitatea, se pot aplica următoarele strategii:
folosirea hârtiei mai groase;
trasarea contururilor cu marker gros;
porționarea sarcinii în secvențe scurte;
alternarea activității cu exerciții pentru întărirea mâinii;
oferirea de demonstrații individuale;
adaptarea instrumentelor de lucru.
În majoritatea cazurilor, exercițiul constant și atmosfera încurajatoare conduc la progrese vizibile.
Observarea progresului
Educatoarea poate urmări periodic:
modul de prindere a foarfecii;
capacitatea de a face tăieturi controlate;
urmărirea unei linii;
utilizarea celeilalte mâini pentru a roti hârtia;
rezistența la efort și nivelul de concentrare.
Aceste observații ajută la ajustarea activităților și la alegerea nivelului potrivit pentru fiecare copil.
Activitățile de decupare sunt un mijloc valoros de dezvoltare a motricității fine și de formare a deprinderilor de lucru. Atunci când sunt organizate progresiv, integrate în teme atractive și susținute prin demonstrații clare, ele contribuie semnificativ la dezvoltarea armonioasă a copilului și la pregătirea acestuia pentru cerințele viitoare.
Am pregătit câteva fișe pentru decupat, cu grad diferit de dificultate.
Povestea „Mănușa” – un instrument valoros pentru grupa mică
Poveștile clasice au un farmec aparte în activitatea cu copiii mici. Ele sunt simple, repetitive și ușor de urmărit, iar tocmai aceste caracteristici le fac extrem de potrivite pentru copiii de 3–4 ani. „Mănușa” este una dintre acele povești care, deși pare foarte simplă, oferă multiple oportunități de învățare și dezvoltare.
Prin structura ei clară și prin succesiunea personajelor, povestea îi ajută pe copii să urmărească un fir narativ, să recunoască animalele și să anticipeze ce urmează. Faptul că fiecare personaj intră pe rând în mănușă creează un ritm previzibil, care îi liniștește pe cei mici și îi face să se simtă în siguranță în timpul poveștii.
De ce este „Mănușa” atât de potrivită pentru grupa mică?
Pentru copiii mici, lumea este încă nouă și uneori greu de înțeles. Poveștile cu repetiții și personaje care apar într-o ordine clară îi ajută să își organizeze gândirea și să își dezvolte limbajul.
În „Mănușa”, copiii pot observa cum fiecare animal își găsește un loc într-un spațiu comun, ceea ce transmite, într-o formă foarte simplă, idei despre cooperare, așteptare și conviețuire.
De asemenea, povestea permite copiilor să:
recunoască și să denumească animalele,
urmărească o succesiune de evenimente,
participe verbal prin anticiparea personajului următor,
se bucure de elementul surpriză de la final.
Textul poveștii și planșele le poți descărca de AICI:
Am creat și o variantă audio-video a poveștii, pe care o poți urmări AICI
Pentru această activitate am realizat un proiect didactic pe care l-am inclus în Mapa pentru modulul III- Grupa mică.
Mai multe detalii despre conținutul acestei mape găsești pe site-ul resursecreative.ro
🐄 La fermă – o activitate practică pe care copiii o adoră
Tema „La fermă / animalele domestice” este mereu foarte îndrăgită de copii. Le plac animalele, le recunosc ușor și sunt curioși să afle ce mănâncă, unde stau și cine are grijă de ele. De fiecare dată când lucrăm această temă, copiii sunt mai atenți și mai implicați. Pentru această săptămână am pregătit un material simplu și ușor de folosit. Materialul conține o planșă cu o fermă și mai multe imagini de decupat: fermă, tractor, fermier, soare, balot de fân și animale – vacă, iepuraș și fluturaș. Copiii trebuie să decupeze (grupa mare) elementele și să le lipească în locul potrivit, formând propria lor fermă.
Dacă vrei să-l folosești și tu la grupă, îl găsești mai jos, gata de printat și decupat.
La început de an școlar, fiecare dintre noi își dorește ca sala de grupă să devină un spațiu prietenos, în care copiii să se simtă bineveniți și în siguranță.
Dincolo de jucării, culori și decoruri vesele, uneori cele mai mari schimbări le aduc... cuvintele.
Copiii învață prin joc și prin imitație, iar felul în care noi vorbim cu ei și cu ceilalți le modelează limbajul și comportamentul.
De aceea, am pregătit un material simplu, dar plin de sens: „Cuvinte fermecate” – expresii și valori pe care le putem expune în sala de grupă, pentru ca cei mici să le vadă și să le audă zilnic.
✨ Mulțumesc, Te rog, Îmi pare rău, Iartă-mă, Bunătate, Respect, Prietenie, Curaj...
Sunt doar câteva dintre mesajele care pot transforma atmosfera grupei într-una caldă și pozitivă.
Materialul poate fi folosit ca decor pentru ușă, perete sau colțul valorilor, dar și ca suport pentru discuții cu copiii: ce înseamnă să fii prietenos, de ce e important să spui „Mulțumesc” sau cum ne simțim când cineva ne cere iertare.
.png)
.png)